Înființat
în anul 1925 de O-sensei Morihei Ueshiba, Aikido se impune în lumea samurai-
lor moderni ca o sinteză a artelor marțiale japoneze, combinând în mod
armonios lupta în scop de autoapărare cu principiile morale, perfect
potrivite timpului actual.
Aikido
se traduce prin "Calea păcii și a armoniei" și se bazează în principal pe
găsirea unei căi amiabile de rezolvare a unui conflict ("Singura lupta de
care ești sigur că o vei câștiga este cea pe care nu o dai ") însă în cazul
în care acest lucru nu este posibil, lupta trebuie dusă respectând
principiul nonviolenței, scopul nefiind rănirea sau moartea adversarului, ci
controlul și imobilizarea lui. Un înțelept japonez spunea :"Lupta nu
înseamnă să lovești .Orice prost poate face asta. Lupta înseamnă să-l faci
pe celălalt să rateze". Și acesta este primul și cel mai important principiu
al acestei nobile arte marțiale care este Aikido.
Aikido a avut o răspândire mai lentă și datorită altui principiu
-cel al lipsei de competiție, oamenii apreciind mai mult violența și lupta
pentru o victorie decât dezvoltarea armonioasa a tuturor calităților (atât
fizice cât și psihice) pe care ți le oferă această artă marțială.
Un
alt principiu este folosirea în luptă a energiei interne (ki) , pe care o
avem cu toții , dar nu știm să o folosim . Pentru exemplificare gândiți-vă
la acțiunile unor oameni normali care, în situații critice ,au avut puteri
ce aproape țin de supranatural (o mamă care ridică o mașină pentru a-și
salva copilul , etc ) .Prin antrenamentul specific Aikido-ului ,
practicantul învață să-și dezvolte și controleze aceasta energie interna si
s-o folosească ori de cate ori este nevoie.
Ați auzit probabil de multe ori ca Aikido se bazează pe forța
adversarului. Ce înseamnă de fapt acest lucru? În Aikido unei împingeri i se
răspunde cu o cedare , unei trageri cu o împingere , niciodată nu se va
opune unui atac al adversarului, ci va fi lăsat să se descarce , atrăgându-l
într-o spirala în care practicantul este în centru , iar adversarul pe
margine .
Întemeietorul Aikido-ului, O-sensei Morihei Ueshiba , le spunea
elevilor săi :"Aikido nu are tehnici. Mișcările izvorăsc din
principii naturale, nu din forme abstracte și rigide ". De asemenea , el
spunea :"Învață și uită! Fă tehnicile o parte din ființa ta!" . Tehnica este
obținerea unui efect maxim cu minimum de efort .
Aikido
este liber, el se dezvolta continuu cu fiecare instructor in parte, fiecare
contribuind cu câte ceva , în funcție de calitățile fizice și psihice la
dezvoltarea unor noi tehnici. De aceea nu este plictisitor și nici nu poți
spune niciodată că ai învățat sau ca știi tot.
O
parte importanta o ocupă și lupta cu sabia ( katana) , bastonul ( jo ) și cuțitul
(tanto) , combinându-Ie între ele (mână liberă contra baston, baston contra
sabie ,cuțit contra baston, etc ).
Ca mod de viata, practicând Aikido și adaptându-i principiile
la viața de zi cu zi , devii mai calm, mai relaxat, te poți adapta mai ușor
stresului cotidian , te poți armoniza cu situațiile cotidiene.
