 |
|
||
|
DESPRE AIKIDO Aikido- cale de transcendere? De cand ma stiu am fost fascinat de mister. Ma simteam atras ca un fluture de lampa de lucrurile spectaculoase, misterioase. Mama, care in tinerete a practicat yoga, mi-a dat mici exemple care mi-au ramas intiparite in minte. Cea mai banala situatie a fost o data cand sughitam foarte tare (nu reuseam sa ma opresc) si m-a invatat sa ma relaxez (pentru ca eu intrasem deja in panica) si sa incerc sa respir cat mai calm si mai lung. Minune! Mi-a trecut! Istoria ce m-a impresionat cel mai tare a fost faptul ca mama putea sa-si incetineasca pulsul prin propria vointa. I-am spus ca vreau sa stiu si eu, dar am fost refuzat. Motivul: practica fara un maestru a dus-o la un moment dat intr-o situatie limita (i s-a oprit inima) din care a iesit cu greu, dupa care s-a speriat si a abandonat orice exercitiu. Refuzul ei a fost un motiv de a cauta pentru mine. Au trecut ani, am trecut prin diferite situatii, experiente si in jurul varstei de 23 de ani am descoperit Aikido. Mi s-a parut un lucru extraordinar, aveam la indemana tot ce cautasem: si lupta, si confruntarea si misterul. Un omulet de 1.5 metri si 55 de kg, la varsta de 80 de ani, putea face fata fara efort mai multor adversari puternici si tineri, simultan. Morihei Ueshiba, considerat „cel mai mare artist martial care a existat vreodata”, reusise sa uneasca mintea, sufletul si corpul, treimea umana, dar cum? El vorbea tot timpul despre armonie, despre pace si despre iubire. Toata viata lui reprezinta un exemplu de cautare a armoniei si pacii prin intermediul iubirii. Razboinicul care in tinerete rupea maini si picioare se transformase in urma unei experiente divine revelatorii din 1925 („Am simtit ca s-au unit in mine cerul si pamantul si am inteles ca adevaratul budo este cel al iubirii”) intr-un razboinic al pacii, luminii si iubirii. „Adevarata cala nu inseamna sa-l distrugi pe celalalt, ci sa-l iubesti”. Asa s-a nascut Aikido. Cuvantul Aikido este compus din trei ideograme care inseamna: -AI –armonie, dar si iubire si viata -KI –energie, dar si adevar -DO –cale, drum. Astfel, Aikido inseamna „Calea armonizarii energiilor”, dar mai poate insemna „Calea catre adevarat iubire”, sau, poate, „CALEA, ADEVARUL SI VIATA”. Va suna cunoscut? „Eu sunt calea, adevarul, viata”. Personal eu nu mai cred in coincidente si in lucruri intamplatoare. Ueshiba spunea ca luptatorul trebuie sa uneasca intai in el cerul si pamantul, apoi trebuie sa se uneasca cu forta creatoare, cu Universul. Oare asta nu inseamna sineizare si cosmizare? Cosmos= armonie, cosmizare =armonizare. Poate in loc de Aikido, noi, romanii, am putea sa spunem „calea cosmizarii si sineizarii”, o metoda de transcendere. Tehnicile de meditatie din Aikido fac parte din practica Zen, o practica extrem de populara printre samuraii de rang inalt si nobilii japonezi. Practicantul Zen cauta iluminarea prin disciplina si meditatie. Zen, partea de meditatie, a fost din timpuri stravechi o tehnica budista pentru atingerea iluminarii, introdusa in Japonia in secolul al XII-lea de calugarii misionari budisti (calugarul Dougen). Oare noua, romanilor, ni se potriveste Zen-ul? Modul nostru occidental de a fi, educatia, cultura, pot adopta Zen-ul ca metoda de transcendere? Probabil ca da, insa eu personal cred ca nu trebuie sa mergem pana in Japonia pentru a gasi „Calea”. Ani de zile am fost framantat de aceste intrebari, am cautat si cu mintea, si cu corpul, si cu sufletul. Realizam ca forma de Aikido pe care o practicam era o forma de lupta, lipsita de substanta, fara partea spirituala neaparat necesara, pentru ca nu reuseam sa armonizez mintea, corpul si sufletul. Era Ai, Ki, fara DO. La un moment dat am avut ocazia sa particip la un curs de Zen sustinut de un maestru japonez, dar… nu mi-a spus nimic, nu am simtit nimic, dimpotriva, gaseam in mine numai rezistenta fata de Zen. „Cum adica sa nu ma gandesc la nimic? Eu trebuie sa ma gandesc la ceva!” Am vazut apoi ca unii practicanti, chiar daca erau mai vechi, adormeau in timpul practicii, iar apoi erau treziti de maestrii (care circulau tot timpul printre noi) cu lovituri in zona cefei date cu un lemn special. Mi se parea ciudat, aceasta forma de meditatie nu era pentru mine, eu nu vroiam sa adorm, ci, dimpotriva, vroiam sa fiu mai treaz, mai vioi, mai puternic. Am participat mai tarziu si la un curs de Qi-gong, o forma de meditatie chinezeasca, dar nici aceasta nu mi s-a potrivit. Mai mult decat atat, maestrul respectiv mi-a dat de inteles ca trebuie sa mai caut. Ok, dar ce sa caut? Eu nici nu stiam ce caut! Am abandonat cautarile si m-am concentrat asupra asimilarii si dezvoltarii abilitatilor fizice de lupta. Aveam Pamantul si asteptam sa gasesc Cerul, pentru a putea folosi Iubirea. A trecut destul timp, am implinit 33 de ani si ceva din interior ma indrepta spre biserica, nu neaparat cu pasii, cat cu sufletul. Cautam in continuare. Nu aveam mari necazuri sau probleme, nu stiu ce m-a determinat sa caut in biserica, pentru ca eu nu aveam o cultura religioasa. Eram botezat ortodox, si atat. Vroiam un duhovnic, nu ma spovedisem niciodata in 33 de ani, asa ca am fost in centrul Bucurestiului, la biserici renumite, dar nu avea nimeni ochi pentru mine. Dimpotriva, in biserica eram certat, inghiontit, parca dat afara. Simteam o nevoie puternica de a fugi din biserica, dar nu din cauza preotilor, ci a enoriasilor: parca toti erau impotriva mea. Efectul a fost insa invers: eram luptator, nu puteam sa fug, asa ca am zis ca Lapusneanu :”Daca voi nu ma vreti, eu va vreu!” Bineinteles, cel care imi putea arata „Calea” era foarte aproape de mine, la cea mai apropiata biserica de mine, o bisericuta din lemn adusa de curand din Ardeal. Am intrat in biserica, preotul era acolo si vorbea cu enoriasii. Un preot tanar. I-am spus ca vreau sa ma spovedesc, dar nu stiu cum. Nici macar nu stiu ce inseamna asta. Mi-a vorbit de post, de rugaciune, de spovedanie, de impartasanie, de Sfintele Taine. Eram fascinat. Simteam in el o forta si o pasiune ce ma facea sa vreau sa fiu in prezenta lui. Oare ce ne lega? Apoi mi-a spus: inainte de a fi preot practicase peste 10 ani artele martiale! Nu-mi venea sa cred, cum adica, din toti preotii din Bucuresti, cel care era cel mai aproape de mine era un preot de varsta mea, fost practicant de arte martiale? Cine putea sa ma inteleaga si sa ma indrume mai bine ca el? Nimic nu e intamplator! Am aflat apoi ca religia noastra are o forma de rugaciune care poate fi comparata cu meditatia Zen: Rugaciunea Inimii, sau Rugaciunea lui Iisus (isihasta). In aparenta foarte simpla, „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumneze, miluieste-ma pe mine Pacatosul!”, ea este o adevarata cale de transcendere, o metoda de sineizare in timp real. Exista asemanari cu Zen? Categoric da. In primul rand ambele se practica cu ajutorul unui indrumator (duhovnic, maestru). Ambele necesita de asemenea, timp indelungat pentru a parcurge toate etapele. La nivelul posturii In Zen, practicantul sta asezat in centru unui zafu (perna rotunda), cu picioarele incrucisate in lotus sau semilotus, bazinul inclinat spre inainte, spatele drept, barbia retrasa, nasul pe verticala ombilicului, mana stanga peste mana dreapta, palmele spre cer, degetele mari in contact prin varfurile lor, privirea indreptata spre interior. La Rugaciunea isihasta se sta in genunchi sau pe un scaunel foarte jos, barbia este in piept,iar ochii mintii indreptati spre interior, in zona buricului. Respiratia si atitudinea mintii In Zen, respiratia joaca un rol primordial. Urmareste in primul rand sa stabileasca un ritm lent, puternic si natural. Trebuie sa te concentrezi pe o respiratie calma, lunga si profunda si apoi inspiratia va veni de la sine. Atentia trebuie concentrata pe postura. Atitudinea mintii decurge in mod natural dintr-o profunda concentrare asupra posturii fizice si a respiratiei. Asezati in zazen, lasati imaginile, gandurile, formatiunile mentale izvorate din inconstient sa treaca precum norii pe cer fara sa va opuneti lor, fara sa le prindeti. La Rugaciunea isihasta Sfantul Nichifor recomanda ca, dupa concentrarea mintii, aceasta sa fie introdusa in inima odata cu inspiratia aerului care intra in plamani. Se realizeaza in 2 timpi: cand inspiram urmarim coborarea aerului in plamani si spunem „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu”, iar cand expiram aerul se spune „Miluieste-ma pe mine, pacatosul”. Acest lucru se face pentru a permite mintii sa se fixeze pe rugaciune si sa se intoarca in inima. Respiratia ofera insa o inlesnire doar din punct de vedere psihologic, nu si spiritual, aceasta doarece unirea mintii si a inimii poate fi facuta numai cu lucrarea Duhului Sfant. Cand mintea se afla in inima nu mai are nevoie sa se ajute de respiratie, dar ea nu trebuie sa lancezeasca, ci sa spuna neincetat rugaciunea. In acest fel, mintea nu mai este distrasa si ramane invulnerabila la diferitele ispite si in fiecare zi creste dragostea pentru Dumnezeu si pentru aproapele. Scopul Scopul este acelasi, transcenderea, iluminarea, unirea cu Dumnezeu. Modalitatea difera. Daca in Zen te duci singur spre iluminare, spre sineizare, Rugaciunea Inimii ne duce impreuna cu ceilalti si pentru ceilalti. Practica Rugaciunii Inimii nu e un motiv de orgoliu, ci, dimpotriva, un motiv de smerenie. Mintea nu e calauzita spre nimicul absolut, ci spre inima, spre interior, chiar spre trup. Nu trupul este nevrednic, nu trebuie sa incercam sa scapam de „haina sufletului”, ci trebuie sa incercam sa o salvam. Transcendenta nu trebuie sa se produca prin parasirea trupului, ci prin transformarea lui, prin curatirea, pregatirea lui pentru sinteza, pentru sineizare. Oare aceasta sa fie calea pe care o cautam? Oare practica ortodoxa se poate suprapune peste o forma de lupta orientala? Eu cred ca da, pentru ca daca trebuia sa fiu budist ma nasteam in China sau Japonia. M-am nascut aici, inseamna ca trebuie sa fac Aikido ortodox. Poate nici nu mai trebuie sa-i spun Aikido, poate ar trebui sa-i spun „Calea cosmizarii”, poate…….. Inca mai caut. Raspunsuri de data aceasta! Bibliografie Ierodiacon Paraschiv Cleopa, Arhimandrit Mina Dobzeu –„Rugaciunea lui Iisus –Unirea mintii cu inima si a omului cu Dumnezeu, indrumar duhovnicesc”, Edit. Agaton, Fagaras, 2002 www.zen.rdsnet.ro © Clubul AikiTenshinDojo |
|||